Artefactul o înfăţişează pe Selene, zeița lunii, în picioare, într-un car tras de doi tauri. În mâini ea ţine o făclie sprijinită de umărul stâng. Imaginea este frontală, văzută din faţă. În versurile poeţilor antici, zeița lunii apare plină de farmec, de dragoste şi de gingăşie şi îşi schimbă mereu înfăţişarea, la fel ca astrul, veghind de sus asupra întregii mişcări a vieţii.
Selene este reprezentată în diverse forme, adesea în opoziţie cu Sol (Soarele). De cele mai multe ori, ea apare ca o femeie tânără şi frumoasă, care străbate cerul într-un car tras de doi cai, doi tauri sau doi boi albi. Ca şi în cazul reliefului de față, poartă totdeauna, pe umăr, cornul lunii.
