Monument unic în lume, prin dimensiune și realizare artistică, ce îl reprezintă pe Șarpele Glykon, zeu al căminului, familiei și al fertilității. Piesa a fost datată la sfârșitul sec II p.Chr., poate chiar la început de sec. III p.Chr. Artefactul s-a păstrat foarte bine, excepții făcând doar o mică deterioare la ureche și în alte două locuri (o șuviță de păr și la bază). Statuia a fost lucrată dintr-un singur bloc de marmură și ne arată o vietate fantastică, compusă din mai multe elemente. Glykon are “ochi ficși de câine” (potrivit primilor interpreți), bot de mamifer (probabil de miel, după unele interpretări), păr și urechi de om, corp de șarpe și potrivit unei teorii, coadă de leu. Capul este susținut de o mică spirală, o bară tăiată din același bloc, care face legătura cu masa inelelor, care au fost realizate cu mare pecizie și talent. Potrivit unor măsurători, dacă ar fi descolăcit, Glykon ar avea o lungime de 4,78 m.
Statuia, în întregime, se înscrie perfect într-un con, ceea ce dovedeşte că sculptorul a respectat unele canoane artistice bine determinate. Potrivit scriitorului antic Lucian de Samosata, Glykon a fost invenția unui pseudo-profet din sec.II p.Chr., Alexandru din Abonoteichos, care a clamat că această vietate fantastică este o reîntrupare a zeului medicinei Esculap (Asclepios). Deși s-a spus că Glykon era doar o marionetă mânuită de preotul său, cultul a fost foarte popular în nordul Anatoliei și vestul Mării Negre, timp de câteva decenii. I-au fost dedicate temple, au fost emise monede romane cu reprezentarea sa (în unele provincii din Asia Mică) și au fost descoperite statui, dar niciuna comparabilă cu cea de la Tomis.
