Basorelief pe placă de marmură albă, cu cristale fine. Zeiţa este înfăţişată frontal, în picioare, cu trei capete şi trei perechi de mâini, în care, dintre simbolurile caracteristice, ţine două făclii (torțe), un mănunchi de fructe, un pumnal, un bici şi un vas plat. Dintre cele trei corpuri, numai cel din faţă este lucrat în întregime; corpurile laterale sunt abia schiţate prin câte o linie marcând la fiecare piciorul, coapsa şi şoldul. Funcţiile zeiţei Hecate sunt multiple. Ea poate fi o zeitate lunară, dar nu întruchiparea lunii strălucitoare, ci a lunii nebuloase. Este mai ales regina răspântiilor, apărând uneori binevoitoare, încurajând sau ocrotind pe călătorii rătăciţi şi arătându-le calea pe care trebuie să o apuce la răscruce de drumuri. De cele mai multe ori însă, ea trimite înaintea călătorilor fantome şi monştri sau apare ea însăşi, cu mare zgomot, sub formă de diferiţi monştri, însoţită de câini. Ca să o îmbuneze, credincioşii, mai ales la ţară, aşezau la răspântii statuile sale, depuneau ofrande şi înălţau imnuri.
De asemenea, Hecate era Protectoare a oraşelor marine şi a marinarilor, asigura traversarea mărilor în bune condiţii. Ca inventatoare a năvodului, era şi protectoarea pescarilor. Ea era văzută și ca zeitate htonică, a pământului și a lumii subterane, unde avea diverse îndatoriri. Alături de Hades şi de Persefona, era gardianul ce avea cheile infernului, fiind însoţită de Cerber. Pe pământ, în asociere cu Persefona, a ajuns să fie o zeitate a vegetaţiei, care face să renască natura cu tot ce este viaţă şi cu tot ce germinează. Era protectoarea turmelor de oi şi de capre, ca şi a cirezilor de boi. Legînd-o de aceste funcţii, tradiţia populară făcea din ea o zeitate care cunoştea toate plantele şi ingredientele necesare vrăjilor şi băuturilor miraculoase. În acest fel a devenit una din zeităţile principale în misterele orfice.
