Ansamblul statuar Fortuna cu Pontos este un monument de marmură, emblematic şi reprezentativ pentru oraşul Tomis. Lipsesc unele părți ale monumentului însă chiar și așa, acesta reușește să impresioneze. Fortuna, sau Tyche cum o numeau grecii, era puternica zeiță a norocului, larg reprezentată în lumea greco-romană. Nu același lucru se poate spune însă despre micul zeu Pontos, divinitate masculină misterioasă, practic necunoscută în afara vestului pontic. Foarte probabil, de la acest zeu enigmatic vine și numele antic al Mării Negre, numită de către greci Pontos Euxeinos, Marea Ospitalieră.
Această divinitate marină este, în fapt, una dintre cele mai vechi prezenţe ale mitologiei universale. Cultul său era venerat înaintea celebrului Neptun-Poseidon şi a frumoasei sale regine, Amfitrite. Pontos este un titan, un zeu pre-olimpian, fiu al zeiţei pământului Gaia (Geea) şi al lui Aether, zeul aerului pur, în care trăiau doar nemuritorii. El este părintele a numeroase divinităţi marine, cum sunt Nereus - Bătrânul Mării sau Thamas - marea înfuriată, zei adoraţi în întreaga antichitate. În afara relaţiei sale incestuoase cu Gaia, Pontos a fost soţul zeiţei mării, Thalassa, mereu invocată de-a lungul mileniilor, în literatură şi artă.
În reprezentarea de la Constanța, Pontos apare în stânga frumoasei zeiţe, ieşind nud dintr-un soclu de frunze de acant, ce pot fi interpretate şi ca valuri ale mării. Cu mâna dreaptă se sprijină de un trunchi de arbore iar cu stânga ţine prora unei corăbii. Are părul şi barba cârlionţate şi ude, iar trupul său este musculos, aşa cum se cuvine unui zeu puternic şi preţuit. Poartă pe cap coroana murală, un zid de cetate, cu o poartă având două intrări arcuite, mărginite de turnuri.
Această coroană demonstrează că el era Protector al Tomisului antic (alături de Fortuna) şi că îşi avea cu siguranţă în oraş un templu maiestuos, unde era venerat de navigatori, comercianţi, soldaţi sau de simpli locuitori ai cetăţii. Ansamblul Fortuna cu Pontos a fost realizat undeva către sfârșitul secolului II p.Chr., poate începutul celui de-al III-lea, în plină dominaţie romană în Dobrogea. La Tomis, lui Pontos i se aduceau zilnic ofrande, pentru ca el să vegheze binevoitor asupra destinelor marinarilor ce străbăteau valurile mării. Pontos avea grijă să le asigure ape liniştite, iar Fortuna le asigura Norocul în călătorii. La piesa de față, Fortunei îi lipsește mâna dreaptă, în care ținea probabil un sceptru. S-a păstrat, pe partea stângă, Cornul Abundenței, simbol al prosperității oferite de zeiță adoratorilor din Tomis.
