Relieful fragmentar o reprezintă pe zeița vânătorii Diana (la greci, Artemis). Divinitatea este îmbrăcată cu chiton repliat, lung pînă la glezne iar pe cap poartă bonetă. În mâna stângă, înălţată în dreptul capului, ţine sceptrul. Considerată zeiţă a naturii şi a lunii, ea colinda locurile sălbatice, pădurile şi câmpiile, munţii şi codrii; îi plăceau izvoarele, rîurile şi lacurile liniştite. În reprezentările figurate, poartă arcul cu săgeţile, tolba, torţa şi cornul de vânătoare şi este însoţită de un cerb sau de o căprioară, de un mistreţ, taur sau de o broască ţestoasă. Câinele este animalul ei favorit și este adesea reprezentat alături, De obicei este îmbrăcată cu tunică scurtă şi încălţată cu cizme, costum care o ajută să alerge la vânătoare.
În Tracia ea a fost asimilată cu zeiţa locală Bendis. În Dobrogea, cultul zeiţei Artemis se răspândeşte mult, încă din perioada elenistică, zeiţa devenind apoi, sub romani, una dintre divinităţile cele mai populare, obiect de adoraţie religioasă, dar şi de inspiraţie artistică. Se cunosc şi la Tomis câteva reprezentări ale Dianei, dar cele mai multe au fost descoperite la Callatis. În secolele II-III, Diana apare des pe reversul monedelor imperiale, bătute în atelierele monetare de la Tomis şi Callatis. Datare: sec.III p.Chr.
