Statuetă de marmură albă, fină, cu cristale mici, înfăţişând-o pe zeiţa Cybela stând pe tron. Cybela poartă pe cap calathos-ul, puţin supraînălţat faţă de spătarul tronului. Părul coboară la spate într-o succesiune de bucle simetric dispuse, însă sumar schiţate. Cybela este o divinitate orientală, originară din Frigia. De timpuriu a fost asimilată de greci cu o divinitate a lor, cunoscută sub epitetul de Marea Mamă sau Mama Zeilor. La sfârşitul secolului al III-iea a.Chr., este adoptată şi de către romani, care o numesc Marea Mamă a Zeilor și îi ridică un templu pe Palatin. Cybela era considerată zeiţă a pămîntului, simbolizând fertilitatea. Ea era imaginată ca trăind în adîncul codrilor sau pe crestele cele mai înalte ale munţilor, dominând natura în toată sălbăticiunea ei. Pretutindeni unde i s-a răspîndit cultul, i s-au înălţat temple, statui şi basoreliefuri.
Imaginea Cybelei figurează adeseori pe monede, iar numele ei este menționat în inscripţii. Pe monumentele obişnuite, Cybela apare şezând pe tron şi purtînd mai multe simboluri, cum sunt: calothos-ul aşezat pe cap şi închipuind un coş cu fructe, simbol al fecundităţii şi al abundenţei; tympanul (un fel de tamburină), ca aceea care se folosea ca instrument muzical în timpul ceremoniilor legate de cultul ei; sceptrul sau cornul abundenţei, ţinut în mâna stângă; o pateră ori un mănunchi de spice sau de maci, ţinut în mâna dreaptă. Din monumentul de față lipsesc leii sau puiul de leu, simboluri al zeiței, care însă se regăsesc pe alte statuete ale Cybelei, descoperite în Dobrogea. Datare sec.III p.Chr.
