Placă de marmură gălbuie pe care este reprezentat Cavalerul Trac, aflat la vânătoare. Acesta galopează spre dreapta. Este îmbrăcat cu o tunică scurtă, abia schiţată. Pe umeri poartă hlamida (mantaua), care, fluturând în viteza galopului, este prelungită până la coada calului. Călăreţul are mâna dreaptă ridicată şi pare a ţine între degete un obiect-neclar (poate o lance), gata pentru a-l arunca. Cavalerul Trac concretizează, sub imaginea unui erou vânător, un concept religios tracic suprem. Motivul călăreţului, ca şi epitetul de Heros, sunt împrumutate din lumea greacă. Monumentele Cavalerului Trac sunt numeroase mai ales pentru secolele II-III p. Chr. Cultul Cavalerului Trac se lega de credinţa înfrângerii răului de către întruchiparea binelui, de victoria împotriva duşmanului, precum şi de vegetaţia solului. Era zeitatea cea mai importantă pentru localnici, venerată mai des decât ceilalţi zei, aduşi de civilizaţia greco-romană. Foarte adesea, reprezentarea Cavalerului Trac apare pe morminte, ca protector al acestora.
Cavalerul Trac simbolizează binele şi curajul; animalul vânat (de cele mai multe ori un mistreţ) este reprezentarea răului, pomul este simbolul vegetaţiei şi al rodniciei; câinele, prietenul de încredere al Cavalerului; şarpele, paznic al locurilor sfinte şi al altarului. Basorelieful datează, cel mai probabil, din prima jumătate a secolului al III-lea p.Chr.
