Relief de marmură în care zeul Bacchus este prezentat în poziţie de repaus. Pe cap, are o cunună de sub care apare părul, în bucle mari. Este îmbrăcat cu tunică scurtă şi cu himation, care ajunge până la genunchi. La mijloc zeul este încins cu o piele de capră, iar sub piept, cu o centură. Este încălţat cu cizme scurte. Mâna stângă, ridicată la înălţimea capului, ţine thyrs-ul. Cu dreapta ţine de toartă cantharos-ul, pe care îl întoarce spre capul panterei. În stânga reliefului, jos, apare o cistă. În jurul acesteia este încolăcit un şarpe, căruia nu i se vede capul. Bacchus este unul dintre cei mai populari zei ai lumii antice. Această divinitate a pătruns din Tracia în Grecia într-o vreme foarte îndepărtată, întruchipând rodnicia vegetaţiei şi în special a viţei de vie. Numele lui grecesc cel mai vechi este Dionysos.
În epoca romană, zeul mai era numit şi Liber, printr-o asimilare cu o veche divinitate italică, a rodniciei vegetale. În cadrul sărbătorilor închinate lui Dionysos-Bacchus şi care aveau loc primăvara, cultul acestui zeu implica un adevărat cortegiu sacru în care erau integrate mai multe divinităţi acolite de caracter agrest şi pastoral, ca Pan, Priap, Silen, Satirii. Cultul era însoţit de manifestări exuberante, fireşti pentru o sărbătoare a vinului: beţie, dans, muzică, toate împinse până la orgie. Sărbătorile dionisiace nu aveau însă numai acest aspect, ci erau folosite şi ca un prilej de manifestare a aptitudinilor artistice, căci în cadrul lor se organizau concursuri de muzică, dans şi sport. Datare probabilă: prima jumătate a secolului al III-lea p.Chr.
